Când spun „Your Money or Your Life” (YMYL) sau, cum îi zicem noi mai pe scurt, „banii sau viața”, nu mă gândesc prima dată la SEO ori la reclame. Mă gândesc la omul care caută seara târziu „durere în piept ce fac”, la omul care caută „cum mă descurc cu banii în criză” și la omul care încearcă să înțeleagă „ce drepturi am dacă…”. În momentele astea, informația nu mai e doar informare. Se transformă în decizie. Și, uneori, în liniște.
De aici vine responsabilitatea: în YMYL nu promovezi doar un site sau o aplicație, ci îți asumi, fie și tacit, că ai avut grijă de adevăr, de nuanțe și de consecințe. Iar aici se vede ceva interesant: Google, LinkedIn și Meta au fiecare un radar mai fin când miza pentru utilizator e mare. Nu pentru că sunt „mai bune” moral, ci pentru că riscul de dezinformare e mai mare și asta se întoarce, inevitabil, înapoi în platformă.
În Google, încrederea se construiește în pagină, nu doar în trafic. Contează autorul (cine e, ce experiență are, ce asumă), contează sursele, contează transparența și felul în care explici „depinde” fără să fugi de subiect. Nu ajunge să ai un titlu bun. Trebuie să fie vizibil că ai scris pentru oameni și că ai tratat subiectul responsabil.
În LinkedIn, lucrurile se văd și mai direct: „cine ești” cântărește aproape cât „ce spui”. Aici, marketingul umflat se simte repede. Dacă promiți prea mult, dacă vorbești în absoluți („garantat”, „sigur”, „100%”), dacă vinzi frică sau împingi omul spre o concluzie simplă într-o problemă complexă, reputația te taxează înainte să apuci să explici. Iar dacă folosești formulare, lead magnets sau înscrieri la demo, transparența nu e un moft: omul vrea să știe ce se întâmplă cu datele lui după click.
În Meta, zona sensibilă se vede mai ales în ads: promisiunile tari și „rezultatele garantate” îți pot aduce respingeri, costuri mai mari sau distribuție mai slabă. În YMYL, educația bate vânzarea directă. Pe termen lung, e mai sănătos să explici, să pui limite, să arăți pași și să lași omul să decidă fără presiune.
Și mai e un subiect pe care îl văd tot mai des: aplicații cu conținut generat AI, promovate fără politică de confidențialitate la vedere. Aici nu mai e doar despre marketing. E despre încredere și risc. Utilizatorului îi apar întrebări perfect normale: „Ce se întâmplă cu ce scriu aici?”, „Se stochează?”, „Se folosește mai departe?”, „Pot șterge?”, „Cine răspunde dacă apare o recomandare greșită?”. Dacă tu nu răspunzi clar, răspunde imaginația lui. Și imaginația, în 2026, e deja antrenată pe scandaluri cu date.
Am scris mai pe larg pe ixpr.ro cu exemple și structură pe cele trei paliere (Google, LinkedIn, Meta) aici
Dacă ai deja conținut pe teme sensibile și simți că „ar trebui să fie mai curat”, mai credibil și mai potrivit pentru omul de azi, pot face un audit de content GEO pe E-E-A-T: ce păstrezi, ce rescrii, ce completezi și ce semnale de încredere lipsesc (în pagină și în structură). Scrie-mi și îți spun ce am nevoie ca să începem.
Corina Ștefan
Sursa foto: pexels.com